2025 în două lumi: Între apele Dunării și ghețarii din Tromsø

Anul 2025 a fost, pentru mine, un an al contrastelor și al premierelor.
Am început anul cu ieșiri la munte, bucurându-mă de tot ce oferă iarna mai frumos. Sfârșitul sezonului rece mi-a adus întâlniri cu animale superbe, iar la mijlocul lunii februarie am reușit să reîntâlnesc dropiile.

Primăvara a venit cu surprize pe măsură: de la viperele de la periferia Oradiei, până la delicatețea lalelei pestrițe.

În a doua jumătate a primăverii am „fugit” în Delta Dunării, unde am petrecut aproximativ trei săptămâni.

Deși am întâlnit numeroase specii de păsări, marea surpriză a fost, cu siguranță, vipera ursinii ♥️.

​La sfârșitul lunii mai, perspectiva s-a schimbat radical. M-am mutat la „capătul lumii” – mai exact în Tromsø – unde am fost întâmpinat de vestitul Midnight Sun. A început astfel o aventură plină de mister, cu peisaje care îți taie respirația: de la fiorduri adânci, la lacuri glaciare și ghețari. Am început să descopăr frumusețile nordului și, până la jumătatea lunii august, m-am bucurat de lumina continuă a verii polare.

​Începutul lunii septembrie a venit cu o altă surpriză. Cadoul de ziua mea a constat în descoperirea altor lumi; de data aceasta au fost „Northern Lights”, acele lumini care te lasă pur și simplu fără cuvinte.

Spre sfârșitul lunii am fugit câteva zile acasă, în România, dar de data aceasta miza nu a fost doar boncănitul, ci întâlnirea cu nepotul meu. Chiar dacă nu m-am întors cu foarte multe fotografii cu cerbi, m-am întors cu câteva clipe memorabile în familie.

​Ultimele trei luni din an le-am dedicat „vânătorii” de aurore, experimentând pentru prima dată atmosfera de Polar Nights. Cam așa a arătat anul 2025 prin lentila aparatului meu. Să vedem ce ne pregătește 2026.